lucrurile merg mana in mana cu contrariul lor

mereu am fost de parere ca simbolul yin-yang este perfect. lumina contine intunericul, intunericul contine lumina, ambele stau strans lipite una de alta.
iubirea merge mana in mana cu ura, si - surpriza, daca acceptam ca acest lcuru este unul normal, avem sanse sa ne obtinem seninatatea. poti ajunge chiar sa te lasi de fumat.
barbatul merge mana in mana cu femeia. nu sunt adepta egalitatii lor, caci vorbim de doua lucruri diferite. daca privim barbatul si femeia ca fiind doua lucruri diferite, care este asemanarea intre ei? ambii iubesc, si urasc. e un dans, pe care nu poti sa-l dansezi decat daca esti senin. mai merge si cate o tigara, dupa.

emotia

Emotia este urma celuilalt in noi, dovada vie ca ne-am putut deschide sufletul, ca suntem vii.
Cand o simtim sau o putem simti suntem impreuna cu celalalt: cand prietena ta naste, cand copilul tau creste, cand descoperi privirea barbatului tau oprita pe tine, intelegi ca dansezi nu de unul singur, ci impreuna.

Cand mai e timp si loc de emotie? Am putea ajunge s-o programam in agenda?

Emotia este ceea ce ne face umani. S-o lasam sa se desfasoare, caci "a fi viu inseamna a fi condamnat sa simti"; o cunoastem? stim s-o recunoastem?

Cand simti ca ti se deschide pieptul si ca celalalt e in interiorul tau, poti stii ca ai trait-o; nu exista emotie de unul singur.

Sa traim tare!

nu sunt socat, nu exist

la film, efecte speciale, sonorul dat innebunitor de tare, lupte, tensiune.
in vacanta, parcuri de distractie, adrenalina, bere.
in trafic, turat masina, taiat fata, depasiri periculoase.
la bursa, speculatii.
la tv, divorturi, tsunnami, parlament.

de ce se consuma toate astea? de ce atata disperare dupa a simti ceva, orice? ne neglijam familia, ne neglijam natura, ne neglijam sufletul, prieteniile, credintele, pentru ca suntem in pericol de-a nu mai simti nimic.
si lumea e in pericol s-o ia razna fiindca tocmai despre lucrurile esentiale nu se discuta.

la film am putea vedea dragostea adevarata.
in vacanta, linistea.
in trafic putem asculta Bach.
la bursa putem tranzactiona inteligent.
la tv, istorie si cultura.

Nu mai pierde vremea!

Am citit cateva carti de "ridicat moralul" (cum sa iti faci psihoterapie, cum sa iubesti, cum sa faci aia, si cum sa faci celalata, cum sa devii CEO in 15 minute). Din lectura lor, mi s-a decantat o idee: oamenii care au scris aceste carti sunt oameni care au trecut de o limita, oameni care au indraznit. Si acest curaj le-a oferit posbilitatea de a intelege lucrurile mai altfel, de a le vedea cumva de jos (in amanunt), de sus (global) si privindu-le in fata, sa le schimbe. Ce mesaj mi s-a parut mie ca au aceste carti - deschide ochii, deschide mintea, fii curajos, nu mai ramane in ceea ce ti-e cunoscut si familiar, aduna-ti curajul de a face ceva diferit.
Ma uit inapoi si constat ca am pierdut atata timp pretios. Ma gandesc la o cunostinta cu care vorbesc periodic si o intreb "ce-ai mai facut?" si-mi raspunde "nimic. trebuie neaparat sa face ceva!". Stim ca trebuie sa facem ceva, stim ca putem, dar n-avem curajul. Frica de schimbare?
Vrei sa faci ceva? Macar incearca!

Hrana spirituala nu ingrasa

"Mai citesti cate ceva?" "A nuu, pai n-am timp...ce, tu ai timp de asa ceva?"

Am. Desi n-am.
Cititul aduce beneficii imense: odata ca e un timp petrecut doar cu tine insuti. Apoi, iti aduce deschiderea mintii. N-are contraindicatii. Sunt carti frumoase, care te duc in adancul fiintei tale, sau carti care te relaxeaza, sau carti care te invata.
Hrana spirituala e peste tot: oameni care stiu lucuri care conteaza, asculta-i, cauta-i; biserica catolica de la Muncii, meditatia de unul singur, exercitiile de respiratie, exercitiul de a posti.
Cei care au scris carti au pus in ele stiinta lor despre oameni, despre interiorul lor. Lasa literele sa-ti intre in minte, si cu certitudine, dupa ce ai citit o carte buna, cei putea sa spui ca esti un om mai bun.

Fixatii orale

Fumam, bem, mancam. Daca nu, vorbim mult. Oralul si revendica cu disperare drepturile.
Sunt posibile si combinatii: ori fumam si vorbim mult, ori mancam si bem mult.
De unde vine aceasta disperare de a ingera?
Din dorinta de a aduce in interiorul nostru lucruri care sa ne faca bine?
Se urmareste ceva din memorie: prima satisfactie si fericire obtinuta (sau nu) la san.

O alta varianta este aceea in care nu lasam nimic sa intre inauntru. Placerea este refuzata pentru ca aduce suferinta, si controlul lipsei placerii-iluzia de control. Anorexie.

Cum putem pune oralul pe fagasul normal? Ori nu te controlezi si mananci prea mult, ori te controlezi si in final apare frustrarea.
Prin invatarea de a ne stabili limitele, in toate. Limitele corporale, psihice. Demers greu si de durata. Si prin invatarea satisfactiei din alte surse, caci cele orale reprezinta cea mai facila si mai la indemana sursa.
Un inceput bun: constientizarea.

fii ok pe patratica ta

s-ar putea incepe cu niste practici eco: uleiul se arunca la gunoi, pus intr-o sticluta; tigaile se sterg cu servetele, nu se clatesc direct in apa; detergentii ecologici (nu-s chiar asa eficienti ca ceilalti) sunt aproape la fel de ieftini ca si ceilalti, gunoiul poate fi selectat (sticle, plastic, hartie)

Se poate continua cu bune practici in masina: tigara nu se arunca pe geam, la schimbarea directiei sau la pornirea de pe loc se semnalizeazaaaa!!!, se multumeste sau se cere scuze cu avariile, banda nu se taie, linia nu se ia intre roti.

Intre ceilalti, se poate spune te rog, multumesc, scuze. Chiar si copiilor.

Nimic din ce face celalat pentru tine nu-ti este datorat.