Emotia este urma celuilalt in noi, dovada vie ca ne-am putut deschide sufletul, ca suntem vii.
Cand o simtim sau o putem simti suntem impreuna cu celalalt: cand prietena ta naste, cand copilul tau creste, cand descoperi privirea barbatului tau oprita pe tine, intelegi ca dansezi nu de unul singur, ci impreuna.
Cand mai e timp si loc de emotie? Am putea ajunge s-o programam in agenda?
Emotia este ceea ce ne face umani. S-o lasam sa se desfasoare, caci "a fi viu inseamna a fi condamnat sa simti"; o cunoastem? stim s-o recunoastem?
Cand simti ca ti se deschide pieptul si ca celalalt e in interiorul tau, poti stii ca ai trait-o; nu exista emotie de unul singur.
marți, 29 martie 2011
luni, 28 martie 2011
Sa traim tare!
nu sunt socat, nu exist
la film, efecte speciale, sonorul dat innebunitor de tare, lupte, tensiune.
in vacanta, parcuri de distractie, adrenalina, bere.
in trafic, turat masina, taiat fata, depasiri periculoase.
la bursa, speculatii.
la tv, divorturi, tsunnami, parlament.
de ce se consuma toate astea? de ce atata disperare dupa a simti ceva, orice? ne neglijam familia, ne neglijam natura, ne neglijam sufletul, prieteniile, credintele, pentru ca suntem in pericol de-a nu mai simti nimic.
si lumea e in pericol s-o ia razna fiindca tocmai despre lucrurile esentiale nu se discuta.
la film am putea vedea dragostea adevarata.
in vacanta, linistea.
in trafic putem asculta Bach.
la bursa putem tranzactiona inteligent.
la tv, istorie si cultura.
la film, efecte speciale, sonorul dat innebunitor de tare, lupte, tensiune.
in vacanta, parcuri de distractie, adrenalina, bere.
in trafic, turat masina, taiat fata, depasiri periculoase.
la bursa, speculatii.
la tv, divorturi, tsunnami, parlament.
de ce se consuma toate astea? de ce atata disperare dupa a simti ceva, orice? ne neglijam familia, ne neglijam natura, ne neglijam sufletul, prieteniile, credintele, pentru ca suntem in pericol de-a nu mai simti nimic.
si lumea e in pericol s-o ia razna fiindca tocmai despre lucrurile esentiale nu se discuta.
la film am putea vedea dragostea adevarata.
in vacanta, linistea.
in trafic putem asculta Bach.
la bursa putem tranzactiona inteligent.
la tv, istorie si cultura.
Nu mai pierde vremea!
Am citit cateva carti de "ridicat moralul" (cum sa iti faci psihoterapie, cum sa iubesti, cum sa faci aia, si cum sa faci celalata, cum sa devii CEO in 15 minute). Din lectura lor, mi s-a decantat o idee: oamenii care au scris aceste carti sunt oameni care au trecut de o limita, oameni care au indraznit. Si acest curaj le-a oferit posbilitatea de a intelege lucrurile mai altfel, de a le vedea cumva de jos (in amanunt), de sus (global) si privindu-le in fata, sa le schimbe. Ce mesaj mi s-a parut mie ca au aceste carti - deschide ochii, deschide mintea, fii curajos, nu mai ramane in ceea ce ti-e cunoscut si familiar, aduna-ti curajul de a face ceva diferit.
Ma uit inapoi si constat ca am pierdut atata timp pretios. Ma gandesc la o cunostinta cu care vorbesc periodic si o intreb "ce-ai mai facut?" si-mi raspunde "nimic. trebuie neaparat sa face ceva!". Stim ca trebuie sa facem ceva, stim ca putem, dar n-avem curajul. Frica de schimbare?
Vrei sa faci ceva? Macar incearca!
Ma uit inapoi si constat ca am pierdut atata timp pretios. Ma gandesc la o cunostinta cu care vorbesc periodic si o intreb "ce-ai mai facut?" si-mi raspunde "nimic. trebuie neaparat sa face ceva!". Stim ca trebuie sa facem ceva, stim ca putem, dar n-avem curajul. Frica de schimbare?
Vrei sa faci ceva? Macar incearca!
Hrana spirituala nu ingrasa
"Mai citesti cate ceva?" "A nuu, pai n-am timp...ce, tu ai timp de asa ceva?"
Am. Desi n-am.
Cititul aduce beneficii imense: odata ca e un timp petrecut doar cu tine insuti. Apoi, iti aduce deschiderea mintii. N-are contraindicatii. Sunt carti frumoase, care te duc in adancul fiintei tale, sau carti care te relaxeaza, sau carti care te invata.
Hrana spirituala e peste tot: oameni care stiu lucuri care conteaza, asculta-i, cauta-i; biserica catolica de la Muncii, meditatia de unul singur, exercitiile de respiratie, exercitiul de a posti.
Cei care au scris carti au pus in ele stiinta lor despre oameni, despre interiorul lor. Lasa literele sa-ti intre in minte, si cu certitudine, dupa ce ai citit o carte buna, cei putea sa spui ca esti un om mai bun.
Am. Desi n-am.
Cititul aduce beneficii imense: odata ca e un timp petrecut doar cu tine insuti. Apoi, iti aduce deschiderea mintii. N-are contraindicatii. Sunt carti frumoase, care te duc in adancul fiintei tale, sau carti care te relaxeaza, sau carti care te invata.
Hrana spirituala e peste tot: oameni care stiu lucuri care conteaza, asculta-i, cauta-i; biserica catolica de la Muncii, meditatia de unul singur, exercitiile de respiratie, exercitiul de a posti.
Cei care au scris carti au pus in ele stiinta lor despre oameni, despre interiorul lor. Lasa literele sa-ti intre in minte, si cu certitudine, dupa ce ai citit o carte buna, cei putea sa spui ca esti un om mai bun.
duminică, 27 martie 2011
Fixatii orale
Fumam, bem, mancam. Daca nu, vorbim mult. Oralul si revendica cu disperare drepturile.
Sunt posibile si combinatii: ori fumam si vorbim mult, ori mancam si bem mult.
De unde vine aceasta disperare de a ingera?
Din dorinta de a aduce in interiorul nostru lucruri care sa ne faca bine?
Se urmareste ceva din memorie: prima satisfactie si fericire obtinuta (sau nu) la san.
O alta varianta este aceea in care nu lasam nimic sa intre inauntru. Placerea este refuzata pentru ca aduce suferinta, si controlul lipsei placerii-iluzia de control. Anorexie.
Cum putem pune oralul pe fagasul normal? Ori nu te controlezi si mananci prea mult, ori te controlezi si in final apare frustrarea.
Prin invatarea de a ne stabili limitele, in toate. Limitele corporale, psihice. Demers greu si de durata. Si prin invatarea satisfactiei din alte surse, caci cele orale reprezinta cea mai facila si mai la indemana sursa.
Un inceput bun: constientizarea.
Sunt posibile si combinatii: ori fumam si vorbim mult, ori mancam si bem mult.
De unde vine aceasta disperare de a ingera?
Din dorinta de a aduce in interiorul nostru lucruri care sa ne faca bine?
Se urmareste ceva din memorie: prima satisfactie si fericire obtinuta (sau nu) la san.
O alta varianta este aceea in care nu lasam nimic sa intre inauntru. Placerea este refuzata pentru ca aduce suferinta, si controlul lipsei placerii-iluzia de control. Anorexie.
Cum putem pune oralul pe fagasul normal? Ori nu te controlezi si mananci prea mult, ori te controlezi si in final apare frustrarea.
Prin invatarea de a ne stabili limitele, in toate. Limitele corporale, psihice. Demers greu si de durata. Si prin invatarea satisfactiei din alte surse, caci cele orale reprezinta cea mai facila si mai la indemana sursa.
Un inceput bun: constientizarea.
fii ok pe patratica ta
s-ar putea incepe cu niste practici eco: uleiul se arunca la gunoi, pus intr-o sticluta; tigaile se sterg cu servetele, nu se clatesc direct in apa; detergentii ecologici (nu-s chiar asa eficienti ca ceilalti) sunt aproape la fel de ieftini ca si ceilalti, gunoiul poate fi selectat (sticle, plastic, hartie)
Se poate continua cu bune practici in masina: tigara nu se arunca pe geam, la schimbarea directiei sau la pornirea de pe loc se semnalizeazaaaa!!!, se multumeste sau se cere scuze cu avariile, banda nu se taie, linia nu se ia intre roti.
Intre ceilalti, se poate spune te rog, multumesc, scuze. Chiar si copiilor.
Nimic din ce face celalat pentru tine nu-ti este datorat.
Se poate continua cu bune practici in masina: tigara nu se arunca pe geam, la schimbarea directiei sau la pornirea de pe loc se semnalizeazaaaa!!!, se multumeste sau se cere scuze cu avariile, banda nu se taie, linia nu se ia intre roti.
Intre ceilalti, se poate spune te rog, multumesc, scuze. Chiar si copiilor.
Nimic din ce face celalat pentru tine nu-ti este datorat.
sâmbătă, 26 martie 2011
Calea de mijloc
Cum sa fac sa nu fiu: nici prea slaba, nici prea grasa; nici prea bogata nici prea saraca; nici imbracata in negru, dar nici in rosu; nici la bal, dar nici la spital.
Calea asta de mijloc este sanatate curata. Necazul e ca pe orice cale ai apuca-o, tot apare frustrarea.
Eu cred ca daca reusim sa sa gasim si sa traim satisfactia, automat pe calea asta intram.
Calea asta de mijloc este sanatate curata. Necazul e ca pe orice cale ai apuca-o, tot apare frustrarea.
Eu cred ca daca reusim sa sa gasim si sa traim satisfactia, automat pe calea asta intram.
parfumul
Ce reprezinta parfumul? (nu ma refer aici la cartea lui Suskind, de citit de altfel) E de notorietate ca oriunde te invarti simti mirosuri care mai de care mai tari si ma atragatoare de atentie.
Omul este un animal. Are instincte si porniri animalice si-un bestiar bogat. Ca sa fim cu totii la bal mascat, printre altele, ne dam cu parfum. Adica zicem ca nu-i asa.
Cum ar arata o experienta in care sa nu ne spalam o saptamana? Suna neplacut? Pana nu cu multi ani in urma, asta reprezenta normalul. Acum, daca nu faci dus dimineata si seara, esti un animal.
Cred ca ar merita sa mai regasim macar putin aceasta parte din noi, sa sa facem o experienta: fara parfum o saptamana. Suna mai adevarat.
Omul este un animal. Are instincte si porniri animalice si-un bestiar bogat. Ca sa fim cu totii la bal mascat, printre altele, ne dam cu parfum. Adica zicem ca nu-i asa.
Cum ar arata o experienta in care sa nu ne spalam o saptamana? Suna neplacut? Pana nu cu multi ani in urma, asta reprezenta normalul. Acum, daca nu faci dus dimineata si seara, esti un animal.
Cred ca ar merita sa mai regasim macar putin aceasta parte din noi, sa sa facem o experienta: fara parfum o saptamana. Suna mai adevarat.
hai sa evadam in cuplu
A venit maica-mea in vizita, din provincie, cu matusa mea. Noi niste amarasteni parasutati in Bucuresti, nu pot sa zic ca n-avem de niciunele, dar copiii n-avem niciodata cu cine sa-i lasam.
Ii iubim, sunt ai nostri, da acuma ne gandim unde sa fugim mai repede. Cat incape intr-o dupa-masa?
Sunt pro-evadari, care trebuie sa fie rare ca sa le savurezi la maximum. De fapt sunt pentru a scoate maximum din orice care poate sa-mi faca placere. E gresit?
Acum o luna cand a venit mama si matusa, ne-am dus la hotel. In Bucuresti. Ca sa nu pierdem vremea pe drum pana la munte. Ce-o fi zis receptionera cand ne-a vazut, amandoi din Bucuresti, amandoi cu acelasi nume, luandu-ne camera la hotel?
Daca stiti vreum cuplu de amarasteni cu copii pe care n-au cui sa-i lase, va faceti o mare pomana daca le scoate copiii in parc. Cred ca e un bine pentru care trebuie primite multe puncte.
In dupa-masa asta, am intalnire cu iubitul. Si-o sa uit de orice altceva.
Ii iubim, sunt ai nostri, da acuma ne gandim unde sa fugim mai repede. Cat incape intr-o dupa-masa?
Sunt pro-evadari, care trebuie sa fie rare ca sa le savurezi la maximum. De fapt sunt pentru a scoate maximum din orice care poate sa-mi faca placere. E gresit?
Acum o luna cand a venit mama si matusa, ne-am dus la hotel. In Bucuresti. Ca sa nu pierdem vremea pe drum pana la munte. Ce-o fi zis receptionera cand ne-a vazut, amandoi din Bucuresti, amandoi cu acelasi nume, luandu-ne camera la hotel?
Daca stiti vreum cuplu de amarasteni cu copii pe care n-au cui sa-i lase, va faceti o mare pomana daca le scoate copiii in parc. Cred ca e un bine pentru care trebuie primite multe puncte.
In dupa-masa asta, am intalnire cu iubitul. Si-o sa uit de orice altceva.
Fericire. Aici si Acum
Gandirea noastra este in viitor (si totusi din pacate, nu pe termen lung). Cu siguranta, daca voi face asta sau celalta, voi putea sa traiesc fericirea.
Fericirea aici si acum presupune sa fii prezent si constient in aceleasi coordonate.
Sa nu te gandesti la trecut, sa nu te gandesti la viitor. Sa doar fii.
Fericirea este in ceaiul facut de el dimineata, in dintii albi ai copilului meu razand in hohote. Este in mugurele care prinde viata sub soarele primaverii. A fost acolo, intre prietenii mei, in grupul de mamici cu care am vorbit dimineata. Este acum, fiindca a venit mama in vizita si o simt aproape. Si mi-a adus prajitura.
Daca o cauti in viitor, n-o vei gasi niciodata. Ea e aici, te priveste peste umar. Doar trebuie s-o inviti la dans.
Fericirea aici si acum presupune sa fii prezent si constient in aceleasi coordonate.
Sa nu te gandesti la trecut, sa nu te gandesti la viitor. Sa doar fii.
Fericirea este in ceaiul facut de el dimineata, in dintii albi ai copilului meu razand in hohote. Este in mugurele care prinde viata sub soarele primaverii. A fost acolo, intre prietenii mei, in grupul de mamici cu care am vorbit dimineata. Este acum, fiindca a venit mama in vizita si o simt aproape. Si mi-a adus prajitura.
Daca o cauti in viitor, n-o vei gasi niciodata. Ea e aici, te priveste peste umar. Doar trebuie s-o inviti la dans.
vineri, 25 martie 2011
ce e femeia?
femeia este interior. femeia este in interior.
plina de ganduri, de amintiri, de framantarile inaintaselor ei, de dureri, de povesti, de iubiri. este o fiinta parfumata, frumoasa, ale carei maini fac minuni. ea sta intotdeauna langa, acolo o gasesti. si daca stii s-o cauti, daca stii ce sa cauti, gasesti in ea toate lucrurile frumoase care n-au nume. femeia are un piept incredibil, unde daca te cuibaresti, poti gasi linistea. niciun alt loc nu e pieptul unei femei. sa-i auzi inima, sa-i simti dorinta, sa lasi sa-ti intre in nari mirosul ei, doar asfel mintea ta se poate goli de orice altceva.
femeia isi tine barbatul, femeia isi tine copiii, femeia isi contine lumea.
te intrebi daca in interiorul ei poti gasi o lume intreaga? raspunsul este da. si pentru lumea ei, nici nu-ti va cere sa i te asterni la picioare.
plina de ganduri, de amintiri, de framantarile inaintaselor ei, de dureri, de povesti, de iubiri. este o fiinta parfumata, frumoasa, ale carei maini fac minuni. ea sta intotdeauna langa, acolo o gasesti. si daca stii s-o cauti, daca stii ce sa cauti, gasesti in ea toate lucrurile frumoase care n-au nume. femeia are un piept incredibil, unde daca te cuibaresti, poti gasi linistea. niciun alt loc nu e pieptul unei femei. sa-i auzi inima, sa-i simti dorinta, sa lasi sa-ti intre in nari mirosul ei, doar asfel mintea ta se poate goli de orice altceva.
femeia isi tine barbatul, femeia isi tine copiii, femeia isi contine lumea.
te intrebi daca in interiorul ei poti gasi o lume intreaga? raspunsul este da. si pentru lumea ei, nici nu-ti va cere sa i te asterni la picioare.
ce e casatoria?
noi nu purtam verighetele, nici nu prea stim exact unde sunt. nu ne vorbim cu mami si tati, iepuras, ursulet, tontonel. in telefon suntem husband si szepseg. ne spunem pe nume. si inca, dupa atata vreme, numele meu rostit de el imi da sentimentul ca am un loc in sufletul lui.
parca n-am fi casatoriti. nu ne-am gandit, cand am facut-o, de ce o facem. mai mult ca sigur pentru ceilalti, m-a vazut mama in rochie de mireasa, maica-sa a fost emotionata, dansul miresei pe "bine-i mirelui", a fost un chef foarte tare.
si totusi suntem mai mult intr-o uniune consensuala. suntem impreuna pentru singurul motiv ca asta vrem amandoi. doar noi
parca n-am fi casatoriti. nu ne-am gandit, cand am facut-o, de ce o facem. mai mult ca sigur pentru ceilalti, m-a vazut mama in rochie de mireasa, maica-sa a fost emotionata, dansul miresei pe "bine-i mirelui", a fost un chef foarte tare.
si totusi suntem mai mult intr-o uniune consensuala. suntem impreuna pentru singurul motiv ca asta vrem amandoi. doar noi
sa surprindem esentialul
incerc sa fiu eficienta si asta cred ca imi iese. la un moment dat aveam foarte mult de lucru si m-am dus la seful meu, un domn evreu care stia ce vorbeste, si i-am spus ca eu nu mai pot.
s-a uitat in ochii mei si m-a intrebat taios: ai auzit de prioritati?
moment in care am avut o revelatie. pai da, e simplu, trebuie sa lucrez pe prioritati. nu pe urgente. si acest lucru l-am adoptat incet si in viata de zi cu zi.
ce e prioritar, esential, ce conteaza cu adevarat?
o prioritate pentru mine este autocunoasterea si constructia permanenta la ceea ce inseamna eu-l meu. si cred cu convingere ca daca reusesc asta, pot sa ma descurc si cu celelalte. chiar si cu urgentele.
s-a uitat in ochii mei si m-a intrebat taios: ai auzit de prioritati?
moment in care am avut o revelatie. pai da, e simplu, trebuie sa lucrez pe prioritati. nu pe urgente. si acest lucru l-am adoptat incet si in viata de zi cu zi.
ce e prioritar, esential, ce conteaza cu adevarat?
o prioritate pentru mine este autocunoasterea si constructia permanenta la ceea ce inseamna eu-l meu. si cred cu convingere ca daca reusesc asta, pot sa ma descurc si cu celelalte. chiar si cu urgentele.
sanatate in cativa pasi
ne trezim dimineata, bem un ibric de cafea si fumam 3 tigari, pe stomacul gol. nu avem timp de mancat nici de facut un sandvici si luat 2 mere. muncim toata ziua, nu bem apa, mergem acasa. mancam cat pentru toata ziua pierduta, cu pofta, mai mult decat incape. ne simtim cumplit de obositi. unde-i canapeaua? unde-i telecomanda? vine seara. bem o bere, prajim un gratar, somn de voie in sfarsit.
cam asta e modelul.
printre ele, avem timp de cateva lucruri mici, dar care pot face diferenta. doar sa vrem. si sa invatam sa gandim pe termen lung.
o lamaie pe zi, curatata de coaja, si pusa in blender cu apa si eventual miere. fructe uscate de goji. ulei de rapita. nuci. urcat scarile in loc de luat liftul. mers pe jos in loc de mers cu masina, chiar 5 minute pe stepper sau bicicleta.
gandul ca acum sunt sanatos si pot sa aman aceasta investitie este unul nesanatos.
cam asta e modelul.
printre ele, avem timp de cateva lucruri mici, dar care pot face diferenta. doar sa vrem. si sa invatam sa gandim pe termen lung.
o lamaie pe zi, curatata de coaja, si pusa in blender cu apa si eventual miere. fructe uscate de goji. ulei de rapita. nuci. urcat scarile in loc de luat liftul. mers pe jos in loc de mers cu masina, chiar 5 minute pe stepper sau bicicleta.
gandul ca acum sunt sanatos si pot sa aman aceasta investitie este unul nesanatos.
hai sa putem!
in avalansa asta de carti de putut, imi reiese un indemn. "Revino-ti!"
daca fac un brainstorming rapid de una singura sau cu Dana aici langa mine, imi reise ca trebuie sa-i spunem mintii sa mai taca odata din gura. Ne gandim non-stop la ceva. Comod? Evitant? Relaxant?
Acuma, ar fi interesant sa constientizez exact ceea ce fac. Ceea ce sunt, ceea ce vreau. Dar ma gandesc ca am o programare la 4 jumate, apoi una la 7, ca maine vine mama la mine, da mai taci odata minte. Ssssshhhh ca vreau sa constientizez.
Greu. Sa-mi mai iau ceva pe cap, ca e mai usor. E placut sa ai la ce sa te gandesti.
Macar 5 minute de-ar tacea. Nu se odihneste chiar deloc?
Nici eu.
daca fac un brainstorming rapid de una singura sau cu Dana aici langa mine, imi reise ca trebuie sa-i spunem mintii sa mai taca odata din gura. Ne gandim non-stop la ceva. Comod? Evitant? Relaxant?
Acuma, ar fi interesant sa constientizez exact ceea ce fac. Ceea ce sunt, ceea ce vreau. Dar ma gandesc ca am o programare la 4 jumate, apoi una la 7, ca maine vine mama la mine, da mai taci odata minte. Ssssshhhh ca vreau sa constientizez.
Greu. Sa-mi mai iau ceva pe cap, ca e mai usor. E placut sa ai la ce sa te gandesti.
Macar 5 minute de-ar tacea. Nu se odihneste chiar deloc?
Nici eu.
ce facem cu bebelusul? - 2
venim acasa cu el, din spital. panica? e imbracat frumos, il punem in patut. incepe sa planga.
ne simtit obosite, sfarsite. dar dintr-o data, vine iubirea. luam pruncul in brate, si-l punem la san. instantaneu, se va calma si poate in doua minute va adormi. ar putea fi pus in patut? nici vorba! poate fi tinut cu stanga, si cu dreapta se poate si gati. poate fi si schimbat cu mana dreapta.
scapa sanul. se sperie, se trezeste. trebuie sa-l gaseasca iar. locul lui acolo e, locul lui firesc. si o stie foarte bine. daca am sti-o si noi, n-ar trebui sa apara probleme.
se poate vedea un film intre timp, citi o carte.
iubirea e cheia. unde e iubire, e rabdare. aceasta este cheia unul alaptat de succes - rabdarea.
un alaptat, la inceput, ar trebui sa dureze minimum o ora si jumatate. exista prunci mai "seriosi" care sug rapid si sunt satisfacuti. dar aceste cazuri, sau cazurile in care mama are foarte mult lapte si copilul se satura repede, sunt destul de rare. in general femeile "nu au lapte" la inceput. este perfect normal. laptele se face pe un sistem simplu - cerere si oferta. daca pruncul este lasat la san (de obicei atipeste, mai ia o gura, mai atipeste, mai ia o gura) si serveste la cerere, laptele se formeaza pe parcurs. eu personal, rar am vazut nounascuti care sa suga "disciplinat" si rapid. al doilea copil al meu, care a gasit un san pregatit si o mama relaxata, sugea o ora si jumatate la inceput apoi era linistita 3 ore. in ceea ce priveste primul copil, la ea prima masa a durat 4 luni. ma obisnuisem sa fac totul cu ea la san.
dupa nastere, mama regreseaza atat cat sa ajunga la nivelul bebelusului. si trebuie ca ceilalti si ea insasi sa permita asta. o perioada, nu mai este loc si timp pentru nimeni. si fiind ea la nivelul pruncului, va sti exact ce sa faca cu el.
la san, copilul creaza lumea (Winnicot cred ca ma va ierta ca il citez). cand simte nevoia de hrana, de a fi tinut in brate, el plange, fantasmand ceva care sa vina sa-i satisfaca nevoia. si daca mama intervine exact cand nevoia nu este nici prea mare nici prea mica, ii va da iluzia ca el a creat-o, din nevoie. bebelusul nu percepe mama ca pe un intreg (inca) ci ca pe un obiect partial. asa ia nastere creativitatea.
sunt clipe unice, splendide. eu personal nu as fi crezut ca alaptatul copiilor mei imi va aduce atata bucurie, satisfactie, implinire, mandrie. am vrut enorm sa le ofer asta. a fost greu - nu e usor sa alaptezi, ba dimpotriva. dar acum, dupa 3 ani de alaptat, simt o bucurie imensa si faptul ca niciodata nu voi mai putea fi atat de aproape de ele ca in acel timp valoros.
ne simtit obosite, sfarsite. dar dintr-o data, vine iubirea. luam pruncul in brate, si-l punem la san. instantaneu, se va calma si poate in doua minute va adormi. ar putea fi pus in patut? nici vorba! poate fi tinut cu stanga, si cu dreapta se poate si gati. poate fi si schimbat cu mana dreapta.
scapa sanul. se sperie, se trezeste. trebuie sa-l gaseasca iar. locul lui acolo e, locul lui firesc. si o stie foarte bine. daca am sti-o si noi, n-ar trebui sa apara probleme.
se poate vedea un film intre timp, citi o carte.
iubirea e cheia. unde e iubire, e rabdare. aceasta este cheia unul alaptat de succes - rabdarea.
un alaptat, la inceput, ar trebui sa dureze minimum o ora si jumatate. exista prunci mai "seriosi" care sug rapid si sunt satisfacuti. dar aceste cazuri, sau cazurile in care mama are foarte mult lapte si copilul se satura repede, sunt destul de rare. in general femeile "nu au lapte" la inceput. este perfect normal. laptele se face pe un sistem simplu - cerere si oferta. daca pruncul este lasat la san (de obicei atipeste, mai ia o gura, mai atipeste, mai ia o gura) si serveste la cerere, laptele se formeaza pe parcurs. eu personal, rar am vazut nounascuti care sa suga "disciplinat" si rapid. al doilea copil al meu, care a gasit un san pregatit si o mama relaxata, sugea o ora si jumatate la inceput apoi era linistita 3 ore. in ceea ce priveste primul copil, la ea prima masa a durat 4 luni. ma obisnuisem sa fac totul cu ea la san.
dupa nastere, mama regreseaza atat cat sa ajunga la nivelul bebelusului. si trebuie ca ceilalti si ea insasi sa permita asta. o perioada, nu mai este loc si timp pentru nimeni. si fiind ea la nivelul pruncului, va sti exact ce sa faca cu el.
la san, copilul creaza lumea (Winnicot cred ca ma va ierta ca il citez). cand simte nevoia de hrana, de a fi tinut in brate, el plange, fantasmand ceva care sa vina sa-i satisfaca nevoia. si daca mama intervine exact cand nevoia nu este nici prea mare nici prea mica, ii va da iluzia ca el a creat-o, din nevoie. bebelusul nu percepe mama ca pe un intreg (inca) ci ca pe un obiect partial. asa ia nastere creativitatea.
sunt clipe unice, splendide. eu personal nu as fi crezut ca alaptatul copiilor mei imi va aduce atata bucurie, satisfactie, implinire, mandrie. am vrut enorm sa le ofer asta. a fost greu - nu e usor sa alaptezi, ba dimpotriva. dar acum, dupa 3 ani de alaptat, simt o bucurie imensa si faptul ca niciodata nu voi mai putea fi atat de aproape de ele ca in acel timp valoros.
da ce facem in week-end?
hai week-end placut, sa ma suni, te-am pupat fata, mergem la ikea, la film, o betiveala sau dans, dragoste, curatenie, ciorbica, parjiturica, nani pana la 10, ziarele, are Steaua meci, vin Catalin cu Dana la noi, aduc si copiii, au Cornestii cununia, voi cat dati, au reduceri la Zara, e targ bio la Muzeu Taranului Roman, shopping, spal masina, tre sa studiez un dosar pe luni, ma duc la sala, si daca-mi mai ramane timp, termin si cartea inceputa de pe noptiera.
Noroc cu weekend-ul, bine ca s-a inventat, ce ne faceam fara el, nu mai faceam nimic, da nimiiiiiiiiiiic, ce poti sa faci martea sau joia?!?
pacat ca dupa el vine lunea.
Sa ne revenim. Bine ca azi e vineri.
Hai, week-end placut :)
Noroc cu weekend-ul, bine ca s-a inventat, ce ne faceam fara el, nu mai faceam nimic, da nimiiiiiiiiiiic, ce poti sa faci martea sau joia?!?
pacat ca dupa el vine lunea.
Sa ne revenim. Bine ca azi e vineri.
Hai, week-end placut :)
inception. reprezentarea
Cu toata oboseala si etc., am zis gata, la noapte incep sa ma uit la Inception pe bucatele. Are 3 ore, in 3 seri il vad. O ora/zi. Nu mi-a iesit, m-am uitat la tot.
Interesanta ideea. Este despre cat de adanc trebuie sa intri in mintea cuiva ca sa plantezi o samanta de idee.
Ce nu mi-a placut, reprezentarea inconstientului uman - ultimul nivel. O perceptie inspaimantatoare, un peisaj infricosator, zapada, frig, un spital parasit. Care in final trebuia aruncat in aer. Simtim putina frica....? Un minut in viata reala - ani in inconstient?
Ce lasam sa ajunga acolo? Caci e evident ca samantele se planteaza mult mai usor.
Si intrebarea zilei - cum le scoatem dupa ce le-am bagat?
Interesanta ideea. Este despre cat de adanc trebuie sa intri in mintea cuiva ca sa plantezi o samanta de idee.
Ce nu mi-a placut, reprezentarea inconstientului uman - ultimul nivel. O perceptie inspaimantatoare, un peisaj infricosator, zapada, frig, un spital parasit. Care in final trebuia aruncat in aer. Simtim putina frica....? Un minut in viata reala - ani in inconstient?
Ce lasam sa ajunga acolo? Caci e evident ca samantele se planteaza mult mai usor.
Si intrebarea zilei - cum le scoatem dupa ce le-am bagat?
trafic
trafic = alive?
trebuie sa facem trafic. pe strada, in minte, pe net, la birou.
suntem febrili, in cautarea a ceva. fiecare are o neliniste ascunsa, mai mare sau mai mica, cu care se lupta si nici macar nu stie.
o mai scoatem din cand la lumina? sau acum ca vine primavara, iesim la soare, in parc, sa facem trafic?
in masina (pentru multi - singurul moment de singuratate) facem un trafic mic de idei. 40 de minute dus, 40 intors, invartim tot ce n-avem timp toata ziua.
concluzia?
nelinistea creste...bine macar ca exponential creste si traficul.
trebuie sa facem trafic. pe strada, in minte, pe net, la birou.
suntem febrili, in cautarea a ceva. fiecare are o neliniste ascunsa, mai mare sau mai mica, cu care se lupta si nici macar nu stie.
o mai scoatem din cand la lumina? sau acum ca vine primavara, iesim la soare, in parc, sa facem trafic?
in masina (pentru multi - singurul moment de singuratate) facem un trafic mic de idei. 40 de minute dus, 40 intors, invartim tot ce n-avem timp toata ziua.
concluzia?
nelinistea creste...bine macar ca exponential creste si traficul.
vrem timp in supermarket
Cand mai avem timp sa...?
am uneori fantezii cu o bucla de timp, care sa nu se contorizeze acum, ci mai tarziu. adica mi-as da acum doua ore de viata ca sa pot face asta, in acest moment.
paradoxul este ca daca as calcula la secunda, as gasi si cele doua ore, si poate nu-mi trebuie chiar atat.
dar ma enerveaza sa calculez, asa cum ma enerveaza sa economisesc. Mai bine ma culc in fiecare noapte la 1, si ma angajez in fiecare seara ca ma culc la 10. Oare pierd vremea?
Unde se gaseste timp pierdut? Cat costa?
Cand ai nevoie mare de ceva, oare de ce ai un asemenea talent sa-l pierzi? Sau e si asta o satisfactie - ca ti-ai permis-o?
am uneori fantezii cu o bucla de timp, care sa nu se contorizeze acum, ci mai tarziu. adica mi-as da acum doua ore de viata ca sa pot face asta, in acest moment.
paradoxul este ca daca as calcula la secunda, as gasi si cele doua ore, si poate nu-mi trebuie chiar atat.
dar ma enerveaza sa calculez, asa cum ma enerveaza sa economisesc. Mai bine ma culc in fiecare noapte la 1, si ma angajez in fiecare seara ca ma culc la 10. Oare pierd vremea?
Unde se gaseste timp pierdut? Cat costa?
Cand ai nevoie mare de ceva, oare de ce ai un asemenea talent sa-l pierzi? Sau e si asta o satisfactie - ca ti-ai permis-o?
joi, 24 martie 2011
te bucuri sa spui buna dimineata?
Buna Dimineata! dragul meu, draga mea, scumpule, iubito, ti-a placut, uite s-au trezit si alea mici, buna dimineata dragostea mea, papusa, uite ti-am pregatit ceaiul, untul s-a incalzit, pusi pusi.
Parca incepe sa semene a inceput de zi.
Buna dimineata, cum ai dormit madam, ce faci, invart niste hartii, hai sa fumam, imi sunteti dragi voi toti, stiti voi de cine vorbesc.
Ce noroc imens, sa ai cine sa-ti inceapa ziua.
Parca incepe sa semene a inceput de zi.
Buna dimineata, cum ai dormit madam, ce faci, invart niste hartii, hai sa fumam, imi sunteti dragi voi toti, stiti voi de cine vorbesc.
Ce noroc imens, sa ai cine sa-ti inceapa ziua.
Cand inchizi ochii...
Ne-am gandit vreodata serios la ce ne gandim seara, inainte de-a adormi? sau ziua (daca ne-o permitem) cand inchidem ochii sa visam?
Facem un bilant al zilei? Ne spunem rugaciunea? Ne gandim daca suntem fericiti? Daca n-am uitat sa punem telefonul la incarcat?
E un moment minunat, seara, inainte de-a adormi. Poti trai asa o bucurie sau asa o tristete. Si apoi sa adormi cu speranta ca vei deschide ochii intr-o zi in care sa si traiesti.
Facem un bilant al zilei? Ne spunem rugaciunea? Ne gandim daca suntem fericiti? Daca n-am uitat sa punem telefonul la incarcat?
E un moment minunat, seara, inainte de-a adormi. Poti trai asa o bucurie sau asa o tristete. Si apoi sa adormi cu speranta ca vei deschide ochii intr-o zi in care sa si traiesti.
ce facem azi?
Pai nu prea mai avem de nici unele, maine avem musafiri, hai sa ne ducem la Cora.
putem lasa una bucata copil in locul de joaca, platim si RDS-ul, luam si cadoul care ne trebuie sambata, hai.
Nu am ajuns bine si ne-am despartit, eu cu un copil, sotul cu celalalt, si-a facut fiecare treburile si ne-am reintalnit in "piata publica" din Cora.
"Nu-mi vine sa cred ce bine m-am simtit, a fost ca 3 zile la Tusnad", mi-a zis el. Si-l vad ca tot piteste o punga. "Mi-am facut terapie juma de ora. Nu iau. Nu iau. Nu iau. Si-am luat". Kfc...
Copiii, fericiti, caci trebuie sa manance mancare sanatoasa de obicei si nu prea vad asa ceva. Eu fericita (mi-au placut doi tipi haiosi care erau la crasma acolo - aveau un fata 4 beri si alune pe-o hartie), sotul fericit.
Ne mai ducem la Cora. Aveau si bere nefiltrata la 4 lei doza.
putem lasa una bucata copil in locul de joaca, platim si RDS-ul, luam si cadoul care ne trebuie sambata, hai.
Nu am ajuns bine si ne-am despartit, eu cu un copil, sotul cu celalalt, si-a facut fiecare treburile si ne-am reintalnit in "piata publica" din Cora.
"Nu-mi vine sa cred ce bine m-am simtit, a fost ca 3 zile la Tusnad", mi-a zis el. Si-l vad ca tot piteste o punga. "Mi-am facut terapie juma de ora. Nu iau. Nu iau. Nu iau. Si-am luat". Kfc...
Copiii, fericiti, caci trebuie sa manance mancare sanatoasa de obicei si nu prea vad asa ceva. Eu fericita (mi-au placut doi tipi haiosi care erau la crasma acolo - aveau un fata 4 beri si alune pe-o hartie), sotul fericit.
Ne mai ducem la Cora. Aveau si bere nefiltrata la 4 lei doza.
inceputul (sau despre alaptare) -1
In ce priveste acest subiect - poate printre cele mai dragi mie - as avea cateva zeci de pagini de scris, dar incerc sa sintetizez ceva din tames-balmes-ul din capul meu (carti, experienta personala, consultanta).
Ma adresez femeilor (si barbatilor a caror menire este sa-si sprijine jumtatea) care vor sa le dea aceasta splendida, prima dovada de dragoste si apropiere pruncilor lor nounascuti.
Un pui de om este conceput in ziua de azi, (in general) din cu totul alte motive decat cele care ar trebui sa duca la conceptie. De faptul ca un copil a fost conceput, cei doi nici n-ar trebui sa stie (constient) fiind de ajuns ca in inconstient amandoi sa si-o fi dorit. Copilul se concepe fiindca el a dorit sa vina pe lume, dorind sa fie fata sau baiat si sa-i aiba ca mama si ca tata pe femeia si pe barbatul care s-au iubit.
Mai pe scurt, un copil trebuie conceput din dragoste.
Si aceasta dragoste e purtata cu el mereu.
Apoi mama, simtindu-se mai implinita ca niciodata, isi duce sarcina la capat, si pruncul se naste.
Din pacate, in spitalele noastre, totul este contra naturii: nasteri provocate, epiziotomii, stat 3 zile in spital, cezariene fara a fi necesare, tinutul pruncului separat de mama, alaptat 10 minute si cel mai trist, lipsa totala de sprijin. Si astfel complet bulversata, mama merge acasa cu un bebelus cu care nu prea stie ce sa faca.
Si ca sa ma citez, toate lucrurile care par extrem de complicate au o rezolvare foarte simpla.
Proaspata mamica are un singur lucru de facut: sa-si tina puiul la san. 24 din 24. Dar cum se face asta???
Cum poti s-o faci cand: vine moasa, mama, doctorita, amica, si-ti spune "lasa-l sa planga! tine-l doar 20 de minute la san! culca-l in patut!" Cum poti s-o faci cand esti singura acasa cu bebelusul si mai ai si altele de facut? Cand toate celalalte lucruri si oameni din jurul tau isi cer drepturile?
Constientizand ca bebelusul este o persoana umana cu nevoi enorme, ca el este prioritar acum, ca celorlalti le poti cere suportul, si ca ii construiesti o fundatie de neclintit, si ca nu se intampla nimic daca faci acest sacrificiu macar 5-6 luni.
Orice mama ar trebui sa-si asculte instinctul in ceea ce priveste relatia cu copilul ei. Si daca omul este singurul mamifer care nu doarme cu puiul agatat de san, e normal sa nu ne ingrijoram de proportia alarmanta in care bebelusii sunt hraniti cu lapte praf.
Va urma :)
Ma adresez femeilor (si barbatilor a caror menire este sa-si sprijine jumtatea) care vor sa le dea aceasta splendida, prima dovada de dragoste si apropiere pruncilor lor nounascuti.
Un pui de om este conceput in ziua de azi, (in general) din cu totul alte motive decat cele care ar trebui sa duca la conceptie. De faptul ca un copil a fost conceput, cei doi nici n-ar trebui sa stie (constient) fiind de ajuns ca in inconstient amandoi sa si-o fi dorit. Copilul se concepe fiindca el a dorit sa vina pe lume, dorind sa fie fata sau baiat si sa-i aiba ca mama si ca tata pe femeia si pe barbatul care s-au iubit.
Mai pe scurt, un copil trebuie conceput din dragoste.
Si aceasta dragoste e purtata cu el mereu.
Apoi mama, simtindu-se mai implinita ca niciodata, isi duce sarcina la capat, si pruncul se naste.
Din pacate, in spitalele noastre, totul este contra naturii: nasteri provocate, epiziotomii, stat 3 zile in spital, cezariene fara a fi necesare, tinutul pruncului separat de mama, alaptat 10 minute si cel mai trist, lipsa totala de sprijin. Si astfel complet bulversata, mama merge acasa cu un bebelus cu care nu prea stie ce sa faca.
Si ca sa ma citez, toate lucrurile care par extrem de complicate au o rezolvare foarte simpla.
Proaspata mamica are un singur lucru de facut: sa-si tina puiul la san. 24 din 24. Dar cum se face asta???
Cum poti s-o faci cand: vine moasa, mama, doctorita, amica, si-ti spune "lasa-l sa planga! tine-l doar 20 de minute la san! culca-l in patut!" Cum poti s-o faci cand esti singura acasa cu bebelusul si mai ai si altele de facut? Cand toate celalalte lucruri si oameni din jurul tau isi cer drepturile?
Constientizand ca bebelusul este o persoana umana cu nevoi enorme, ca el este prioritar acum, ca celorlalti le poti cere suportul, si ca ii construiesti o fundatie de neclintit, si ca nu se intampla nimic daca faci acest sacrificiu macar 5-6 luni.
Orice mama ar trebui sa-si asculte instinctul in ceea ce priveste relatia cu copilul ei. Si daca omul este singurul mamifer care nu doarme cu puiul agatat de san, e normal sa nu ne ingrijoram de proportia alarmanta in care bebelusii sunt hraniti cu lapte praf.
Va urma :)
despre tine
Buna, referitor la postarea ta despre "Ceilalti" sunt atat de multe de spus si depinde la ce vrem sa ne referim la ceilalti ca la persoane sau la ceilalti factori esentiali vietii noastre, parerea mea este ca se poate aduce vorba despre ambele sensuri, viata noastra este rezultatul alegerilor pe care le facem si daca dam vina pe ceilalti (persoane ) la sfarsit consideram ca nu am invatat nimic din acest drum strabatut alaturi de ei, iar daca dam vina pe ceilalti factori (mediu) inseamna a da acestori lucruri puterea de a ne controla, control care devine un lacat la cusca in care suntem prinsi datorita iresponsabilitatii la care ar trebui sa subscrie toti ceilalti din jurul nostru.
In fine, cam grea ideea mea, dar uneori trebuie sa fim si noi nebuni impreuna cu ceilalti pentru a trai si pentru a putea fi sinceri in primul rand cu noi insine si apoi cu ceilalti :)
Te-am pupat
Misto ideea
In fine, cam grea ideea mea, dar uneori trebuie sa fim si noi nebuni impreuna cu ceilalti pentru a trai si pentru a putea fi sinceri in primul rand cu noi insine si apoi cu ceilalti :)
Te-am pupat
Misto ideea
Pentru tine o fac
M-am mandrit eu sotului meu ca-mi fac blog. El, vorba prietenei mele, "ermetic"; s-a uitat la mine de parca in fata lui era altcineva, si m-a intrebat: "pentru ce?" (mai cunoasteti pe cineva care n-are mess?) Si i-am spus usor inciudata, "pentru tine l-am facut. adica din cauza ta, ca n-am cui sa ma exprim"; a procesat, apoi dintr-o data s-a uitat cald la mine, si mi-a spus "adauga acolo, undeva, "iubito..."
Daca-i dau sa citeasca ceva, rade. Cred ca i-e frica de exprimare prea multa. Dar cui nu-i este? E ca si cum te-ai dezbraca de tot in fata cuiva.
mai apoi:
"Si eu cum sa fac sa intru pe blogul tau?"
Daca-i dau sa citeasca ceva, rade. Cred ca i-e frica de exprimare prea multa. Dar cui nu-i este? E ca si cum te-ai dezbraca de tot in fata cuiva.
mai apoi:
"Si eu cum sa fac sa intru pe blogul tau?"
Cartoful ca mijloc de expresie
A gati este o arta pe care si-o permite oricine, chiar daca nu are un talent anume. Inseamna a sti sa iei lucruri si a sti ce sa faci cu ele. In primul vers, in al doilea vers, rimam carnea si fructul.
Mereu m-am intrebat cum sunt cei care nu stiu, nu vor, nu pot sa gateasca. Ori ca au gasit o alta forma de arta accesibila, ori ca pur si simplu nu vor sau nu pot sau nu stiu sa scrie o poezie. Poate fi chiar si "un doi trei/serveste daca vrei", si tot la dragoste ajungem.
Ce poti sa faci cu cartofii?
Ce-i mai bun decat (a naibii de) cartofi prajiti? dar daca ii tai "pai" foarte fin, aproape ca niste betigase, pui rozmarin, si langa un gratar si sos de rodii, ceva foarte simplu poate deveni arta.
Mereu m-am intrebat cum sunt cei care nu stiu, nu vor, nu pot sa gateasca. Ori ca au gasit o alta forma de arta accesibila, ori ca pur si simplu nu vor sau nu pot sau nu stiu sa scrie o poezie. Poate fi chiar si "un doi trei/serveste daca vrei", si tot la dragoste ajungem.
Ce poti sa faci cu cartofii?
Ce-i mai bun decat (a naibii de) cartofi prajiti? dar daca ii tai "pai" foarte fin, aproape ca niste betigase, pui rozmarin, si langa un gratar si sos de rodii, ceva foarte simplu poate deveni arta.
Tara in care nu ne plictisim
Oricand iti vine sa stai si tu pe canapea sa-ti aduni nitel gandurile, sau sa ti le imprastii, mai bine deschizi radioul pe Realitatea FM sau alt post de radio. De exemplu dimineata, pe Guerilla. Dobro si Craio sunt deliciosi, e ca o relatie in care nu te-ai plictisit deloc dupa atata vreme.
Sa auzi ce gandesc altii. Ca doar nu o sa stai singur cu gandurile tale.
Mereu m-am intrebat de ce, daca e radio, nu e doar muzica si de ce trebuie sa se vorbeasca atat. Pai e pacaleala, te ajuta.
Imi placea Rock FM, insa de vreo jumatate de an bun de cand il ascult, constat ca e cam aceeasi muzica, aceleasi comentarii si interpretari stupide dimineata. E atata rock fain, sa le zic eu ce sa puna?
Si uite, pericol de plictiseala. Sa deschid televizorul ar fi o varianta, dar nu am televizor. Asa ca il ascult pe eternul si fascinantul Basescu, la Realitatea. Le stie, ma!
Si daca mai e vreo urma de plictiseala pe undeva, ma duc la vecina, s-o inteleg pe Raduleasca.
Sa auzi ce gandesc altii. Ca doar nu o sa stai singur cu gandurile tale.
Mereu m-am intrebat de ce, daca e radio, nu e doar muzica si de ce trebuie sa se vorbeasca atat. Pai e pacaleala, te ajuta.
Imi placea Rock FM, insa de vreo jumatate de an bun de cand il ascult, constat ca e cam aceeasi muzica, aceleasi comentarii si interpretari stupide dimineata. E atata rock fain, sa le zic eu ce sa puna?
Si uite, pericol de plictiseala. Sa deschid televizorul ar fi o varianta, dar nu am televizor. Asa ca il ascult pe eternul si fascinantul Basescu, la Realitatea. Le stie, ma!
Si daca mai e vreo urma de plictiseala pe undeva, ma duc la vecina, s-o inteleg pe Raduleasca.
miercuri, 23 martie 2011
Masini tunate, tate mici
De ce nu suntem multumiti de noi insine? Dar ce apocalipsa s-ar intampla daca am fi?
Poate ca ori am un serviciu mai nasol, ori cosuri, ori fundul mare, ori inceput de chelie, solutia nu e sa-mi tunez masina.
Cum se ncepe aceasta lupta cu mine insami? Cum sa fac sa-mi pictez in cap o imagine cat mai devalorizanta despre mine? Poate ar ajuta sa ma comport “diferit”? sa le arat celorlalti ca sunt intr-adevar diferit/a? pai da, sunt diferita, fiindca ii consider pe toti o apa si un pamant, si pe mine, la 5 nivele sub.
Lupta se incepe intra-devar cu sine. Se incepe cu a sti cu cine ai de-a face. Cand cumperi o crema, a masina, o paine, cam stii cu ce ai de-a face. In ceea ce ne priveste, habar nu avem.
Oare stim ca avem un corp? oare mai stim ca avem un zambet? Oare stim ca, orice am face si din orice oglinda am priv, suntem unici?
Oare stim ca ceilalti nu sunt o apa si un pamant? Avem nevoie de privirea lor, pentru a ne cunoaste si a ne recunoaste. Dar in acest demers, trebuie sa stim sa continuam, cand privirea celorlalti dispare, sa ne privim noi insine.
ceilalti
Cine sunt ceilalti?
desi am masina, imi place, uneori - din motive mai putin ecologiste, sa merg cu mijloacele de transport in comun. Ma tot uit la ceilalti. Sunt in Bucuresti din 2000, vremuri frumoase in care foloseam metroul. Si azi am vazut cu uimire si tristete ca s-au schimbat mult chipurile colegilor de transport.
Pe vremea mea, nu era in metrou atata doamna in varsta necajita, nu era atata tristete pe fata tanarului cu plete, si nici aproape lacrimi in ochi pe fata femeii de etnie roma.
Doamna in varsta era volubila, impreuna cu nenea-ul ei, care o asculta spasit, dar evident mandru ca inca nevasta il toaca la cap.
Tanarul cu plete era inca salbatic, dornic de cautare, de-a fi altfel, de prietenii lui.
Femeia de etnie roma, desi si atunci isi mangaia cu tandrete copilul sau iubitul, era inca mandra.
Eu cum eram oare pe-atunci?
desi am masina, imi place, uneori - din motive mai putin ecologiste, sa merg cu mijloacele de transport in comun. Ma tot uit la ceilalti. Sunt in Bucuresti din 2000, vremuri frumoase in care foloseam metroul. Si azi am vazut cu uimire si tristete ca s-au schimbat mult chipurile colegilor de transport.
Pe vremea mea, nu era in metrou atata doamna in varsta necajita, nu era atata tristete pe fata tanarului cu plete, si nici aproape lacrimi in ochi pe fata femeii de etnie roma.
Doamna in varsta era volubila, impreuna cu nenea-ul ei, care o asculta spasit, dar evident mandru ca inca nevasta il toaca la cap.
Tanarul cu plete era inca salbatic, dornic de cautare, de-a fi altfel, de prietenii lui.
Femeia de etnie roma, desi si atunci isi mangaia cu tandrete copilul sau iubitul, era inca mandra.
Eu cum eram oare pe-atunci?
dar chiar, ce mai traim?
Intre un spalat pe dinti, benzina la coada, mancat cu mana celalata, spart nervi sau nu, mancat, sex, culcat, vrem sa gasim timp si pentru altceva?
Am inceput sa-mi caut altceva-ul fiind sau simtind ca incep sa fiu omorata de rutina. Indemnul doctoritei mele, repetat obsesiv - "Doamna, traiti clipa!" "Doamna, traiti-va viata!" m-a urmarit ceva vreme, si - nelegat de nimic - am inceput sa ma intreb ce-a vrut sa-mi spuna.
Si incep incet incet sa gasesc si altceva, greu, printre ele, dar gasesc.
De pilda, ma aplec mai mult si mai des spre liniste, incercand sa-i gasesc urmele in ceilalti, si in mine insami. Ce te face sa fii linistit? senin? o impacare cu tine, autocunoasterea? autoacceptarea? a-ti da tie insuti? a le da celorlalti? Oare putem reusi sa fim senini?
Ma aplec mai des si mai apasat spre bucurie. S-ar putea chiar incepe cu niste bucurii mici, am glumit azi la tigara cu colega, ca niste bucurii mari, pana vin, s-ar putea sa nu mai am dinti de spalat...
Am inceput sa-mi caut altceva-ul fiind sau simtind ca incep sa fiu omorata de rutina. Indemnul doctoritei mele, repetat obsesiv - "Doamna, traiti clipa!" "Doamna, traiti-va viata!" m-a urmarit ceva vreme, si - nelegat de nimic - am inceput sa ma intreb ce-a vrut sa-mi spuna.
Si incep incet incet sa gasesc si altceva, greu, printre ele, dar gasesc.
De pilda, ma aplec mai mult si mai des spre liniste, incercand sa-i gasesc urmele in ceilalti, si in mine insami. Ce te face sa fii linistit? senin? o impacare cu tine, autocunoasterea? autoacceptarea? a-ti da tie insuti? a le da celorlalti? Oare putem reusi sa fim senini?
Ma aplec mai des si mai apasat spre bucurie. S-ar putea chiar incepe cu niste bucurii mici, am glumit azi la tigara cu colega, ca niste bucurii mari, pana vin, s-ar putea sa nu mai am dinti de spalat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)