ce facem cu bebelusul? - 2

venim acasa cu el, din spital. panica? e imbracat frumos, il punem in patut. incepe sa planga.
ne simtit obosite, sfarsite. dar dintr-o data, vine iubirea. luam pruncul in brate, si-l punem la san. instantaneu, se va calma si poate in doua minute va adormi. ar putea fi pus in patut? nici vorba! poate fi tinut cu stanga, si cu dreapta se poate si gati. poate fi si schimbat cu mana dreapta.
scapa sanul. se sperie, se trezeste. trebuie sa-l gaseasca iar. locul lui acolo e, locul lui firesc. si o stie foarte bine. daca am sti-o si noi, n-ar trebui sa apara probleme.
se poate vedea un film intre timp, citi o carte.
iubirea e cheia. unde e iubire, e rabdare. aceasta este cheia unul alaptat de succes - rabdarea.
un alaptat, la inceput, ar trebui sa dureze minimum o ora si jumatate. exista prunci mai "seriosi" care sug rapid si sunt satisfacuti. dar aceste cazuri, sau cazurile in care mama are foarte mult lapte si copilul se satura repede, sunt destul de rare. in general femeile "nu au lapte" la inceput. este perfect normal. laptele se face pe un sistem simplu - cerere si oferta. daca pruncul este lasat la san (de obicei atipeste, mai ia o gura, mai atipeste, mai ia o gura) si serveste la cerere, laptele se formeaza pe parcurs. eu personal, rar am vazut nounascuti care sa suga "disciplinat" si rapid. al doilea copil al meu, care a gasit un san pregatit si o mama relaxata, sugea o ora si jumatate la inceput apoi era linistita 3 ore. in ceea ce priveste primul copil, la ea prima masa a durat 4 luni. ma obisnuisem sa fac totul cu ea la san.
dupa nastere, mama regreseaza atat cat sa ajunga la nivelul bebelusului. si trebuie ca ceilalti si ea insasi sa permita asta. o perioada, nu mai este loc si timp pentru nimeni. si fiind ea la nivelul pruncului, va sti exact ce sa faca cu el.
la san, copilul creaza lumea (Winnicot cred ca ma va ierta ca il citez). cand simte nevoia de hrana, de a fi tinut in brate, el plange, fantasmand ceva care sa vina sa-i satisfaca nevoia. si daca mama intervine exact cand nevoia nu este nici prea mare nici prea mica, ii va da iluzia ca el a creat-o, din nevoie. bebelusul nu percepe mama ca pe un intreg (inca) ci ca pe un obiect partial. asa ia nastere creativitatea.
sunt clipe unice, splendide. eu personal nu as fi crezut ca alaptatul copiilor mei imi va aduce atata bucurie, satisfactie, implinire, mandrie. am vrut enorm sa le ofer asta. a fost greu - nu e usor sa alaptezi, ba dimpotriva. dar acum, dupa 3 ani de alaptat, simt o bucurie imensa si faptul ca niciodata nu voi mai putea fi atat de aproape de ele ca in acel timp valoros.