De ce nu suntem multumiti de noi insine? Dar ce apocalipsa s-ar intampla daca am fi?
Poate ca ori am un serviciu mai nasol, ori cosuri, ori fundul mare, ori inceput de chelie, solutia nu e sa-mi tunez masina.
Cum se ncepe aceasta lupta cu mine insami? Cum sa fac sa-mi pictez in cap o imagine cat mai devalorizanta despre mine? Poate ar ajuta sa ma comport “diferit”? sa le arat celorlalti ca sunt intr-adevar diferit/a? pai da, sunt diferita, fiindca ii consider pe toti o apa si un pamant, si pe mine, la 5 nivele sub.
Lupta se incepe intra-devar cu sine. Se incepe cu a sti cu cine ai de-a face. Cand cumperi o crema, a masina, o paine, cam stii cu ce ai de-a face. In ceea ce ne priveste, habar nu avem.
Oare stim ca avem un corp? oare mai stim ca avem un zambet? Oare stim ca, orice am face si din orice oglinda am priv, suntem unici?
Oare stim ca ceilalti nu sunt o apa si un pamant? Avem nevoie de privirea lor, pentru a ne cunoaste si a ne recunoaste. Dar in acest demers, trebuie sa stim sa continuam, cand privirea celorlalti dispare, sa ne privim noi insine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu