dar chiar, ce mai traim?

Intre un spalat pe dinti, benzina la coada, mancat cu mana celalata, spart nervi sau nu, mancat, sex, culcat, vrem sa gasim timp si pentru altceva?
Am inceput sa-mi caut altceva-ul fiind sau simtind ca incep sa fiu omorata de rutina. Indemnul doctoritei mele, repetat obsesiv - "Doamna, traiti clipa!" "Doamna, traiti-va viata!" m-a urmarit ceva vreme, si - nelegat de nimic - am inceput sa ma intreb ce-a vrut sa-mi spuna.
Si incep incet incet sa gasesc si altceva, greu, printre ele, dar gasesc.
De pilda, ma aplec mai mult si mai des spre liniste, incercand sa-i gasesc urmele in ceilalti, si in mine insami. Ce te face sa fii linistit? senin? o impacare cu tine, autocunoasterea? autoacceptarea? a-ti da tie insuti? a le da celorlalti? Oare putem reusi sa fim senini?
Ma aplec mai des si mai apasat spre bucurie. S-ar putea chiar incepe cu niste bucurii mici, am glumit azi la tigara cu colega, ca niste bucurii mari, pana vin, s-ar putea sa nu mai am dinti de spalat...