Cu toata oboseala si etc., am zis gata, la noapte incep sa ma uit la Inception pe bucatele. Are 3 ore, in 3 seri il vad. O ora/zi. Nu mi-a iesit, m-am uitat la tot.
Interesanta ideea. Este despre cat de adanc trebuie sa intri in mintea cuiva ca sa plantezi o samanta de idee.
Ce nu mi-a placut, reprezentarea inconstientului uman - ultimul nivel. O perceptie inspaimantatoare, un peisaj infricosator, zapada, frig, un spital parasit. Care in final trebuia aruncat in aer. Simtim putina frica....? Un minut in viata reala - ani in inconstient?
Ce lasam sa ajunga acolo? Caci e evident ca samantele se planteaza mult mai usor.
Si intrebarea zilei - cum le scoatem dupa ce le-am bagat?
:)
RăspundețiȘtergere